fara titlu...

Daca te rupi de tine, fiinta viciata de principii impuse de societate si cu o moralitate artificiala inghesuita in tine cat sa se batuceasca bine natura primara, te rupi de tot... asta-i tristul adevar. Suntem deja creati dintr-un sablon si preschimbati in creaturi artificiale incapabile sa se detaseze de mediul propriu, impropriu spus, astfel incat prin adoptarea acestor "valori", ne pierdem valorile naturale, umane, radacinile profunde ale fiintei respectiv individualitatea.Odata ce constientizam asta, fiindca pedeapsa-i tocmai asta, ca suntem extrem de lucizi si constienti de limitele noastre, incercam sa ne rupem, dar reusim sa ne rupem doar rupand bucati din noi.Bucati ce putrezesc si dispar ca cenusa in vant. Suntem inconsistenti si traim doar sustinuti de mecanismul social. Solutia? Sa incercam sa salvam niste bucati, pe care sa le spalam bine, sa le punem la uscat si sa le tinem departe de tot ce cunoastem , undeva in lumea obscura a imaginarului, sau a constientului respins. Punem gasi un refugiu in noi insine, dar doar cand ne vom pierde de toate cele ce le stim...