cu bine, eu plec in mine



Tu alergi. O fuga cu colti de fier si ochi mijiti se stramba-n curcubee. Colorate zvancniri spre monstri negri legati gard. te-ai lovit si -si plangi de mila, calatorule? te-au prins rugii de sarma ghimpata si s-au gadilat de tine? ei, lasa-i, se plictiseau probabil. pielea s-a-nrosit nitel de ciuda, da-i trece c-un pahar de lapte cald. se linisteste cand se-mbraca in fir de alint. tu ramai rece, ciudat mutant cu glas distant. decojit de ganduri, cum sa mai ramai? esti disecat de fapt. te-apleci spre tine si iti vezi scheletul cochet desenat, defilandu-ti impozant. parca-i tot un ranjet afectat si-i mandru imbracat in vine pline ochi, desfatandu-se cu al tau sange. Clocoteste, se raceste, i-as zice temperament sentimental. asta pt ca-l prefer cu emotii. tu cand il vezi, iti vine rau. simandicosule, dar carnea ta nu freamata, nu-se-ncalzeste lancezind in el nesatioasa? cobori privirea... mai departe?Aha! esti un tot. un ghem de organe mici atent legate si multivalent organizate din care rezultaaa (suspans, pam, pam, pam!)- un imens organ functional. adica tu. Sfarsitul demonstratiei.
cam sec, nu?absolut plictisitor! zambesti. da, ca toate-s innodate in zeci de pleoape catranite de calcule sictirite. esti palpabil, deci? da, esti. un mare nimic. Un morman de moloz, un oras, un copac, un fir de iarba, un ac ori o lacrimioara, deci un nimic. Un mare zero plin, rotund, cu burta, ori simplu si cu sila- o bucla de "realitate", sau cum s-o mai numi. ramai cu tine.
O explicatie cheala pe o coala ce odata o sa arda un alt nimic. O consemnare insa: cu ochii-nchisi nu-ti tremura privirea. E doar intuneric, ramane nimicul. dar nu te convingi si-ti dormi credul in continuare o deghizata veghe oarba. tradatoarea!
!P.S. foto 1, 3 facute la "Iona", spectacol fain Imago.
Etichete: prea toamna

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire