picaresc

Se închide cutia. aer sufocant, dinţi galbeni şi-ntuneric. muşcat de scârţâit pare liniştit, mai puţin coleric. E mândru de el. el şi şobolani înghesuiţi. cutia nu-i mare. îl strâng pereţii şi-l înnăduşa putoarea. rămâne închis. afara de el, doar cutia şi marea.
valuri de romanţă seacă se ondulează-n zare.
Etichete: prea toamna

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire