1.

Ma zăpăceşte o curiozitate absurdă... unde spuneai că mergi?

Cine, eu? Doar nu departe...mă plimb şi eu puţin prin împrejurimile castelului, să cercetez o faţă lungă, un zâmbet strâmb...Ştii că-mi place să ţiui în urechi astupate.

Dar să-ţi fluturi stomacul spre lună , nu-ţi ajunge? Piticanie , tu trebuie sa fii inconsistent!

Oh, dar sunt mare! Nu mă vezi? Dacă vreau, dar asta numai dacă vreau eu, mă fac un lac mâlos, dacă vreau o mare visatoare. Imi spun tac-tac, taci tu mai bine, că n-ai habar nici ce-i o unghie fără mine. am plecat.

Gândule! Stai, mai stai puţin cu mine, odihneşte-mă întâi.

Ţi-oi întoarce ochii spre tine şi te las. Mă duc să mă preling în putoarea teilor; tu rămâi în tine. Sau dacă ţi se pari de nesuportat, găseşte-ţi şi tu o paparudă să te-nveselească , că-s multe şi se cască la tine, de nu-ţi mai trebuie nici masca de filfizon. Stai prost, legumos şi satură-te şi tu cu simţuri, eu sunt plictisit.

Ei bine, te-ai făcut obraznic! hai pleaca, fugi cu noaptea în pădure. Eu o să –mi prăpădesc conştiinţa într-un vis... nu-i aşa patetic să adormi senil, nu?