Piaţa Boemă

când vrei să fugi de bestiile urbane, de zumzetele năucitoare şi automobilele puturoase, iţi poţi pierde paşii în plimbări prin centrul vechi. Te pierzi printre monumente arhitectonice cu faţade ridate, scrijelite de istorie şi de timp, ce poartă elegant tencuiala martiră ori căzută în lupta cu anii, pete de rugină născute din plictis şi un aer atat de boem si decadent... in mijlocul lor e Raiul. E Piaţa Îngerilor şi a Porumbeilor. Când calci pe pavajul medieval, simţi că intri în regatul mistic al vechimii unde rege e un ceas imaginar încremenit într-un trecut mândru şi grav. Pe cealaltă parte, braţul ironic al complexităţii contradictorii care domneşte peste stilul pieţei, îţi îndreaptă înadins ochii spre imagini jucăuşe. Sculpturile unor scene burleşti de dans şi voioşie cochetă a damelor şi cavalerilor îţi îndulcesc priveliştea... Acolo, gândul e liber să zburde prin trecut ori viitor, încurajat să imagineze lumi pierdute sau necreate: domni şi domniţe la promenadă, şcolari neastâmpăraţi cu şapca pe o parte, tinere imbujorate şi visătoare cu carţi pe genunchi, închipuindu-şi paradise... Te trezesc sau te adâncesc şi mai mult în reverie, o vioară ori o chitară, o drâmbă ori o mandolină, sau poate toate deodată, instrumente divin mânuite de către cântareţi necunoscuţi ce-şi vând talentul de dragul artei. Şi e primăvară...