6. (Tei năzuros)

Mi-am strâns timpul într-un plic de ceai.
L-am infuzat în aburi de uitare,
ca să mai sorb şi eu duhoarea de trenare a unui somn abandonat şi alb.

L-am închis apoi cu capacul minţii, dar degeaba. Ceainicul e spart.
Traiul cald, de mult a luat-o razna şi s-a prelins pe masă.
Îneacă zarurile-n el... Iar ele, mutele, nici că le pasă. nu-mi mai ghicesc.
Mi-au uitat rostul şi-mi râd încurcătura.

Şi ce-i dacă sună ceştile de nerăbdare? Îmi sar în cap şi singure se sparg.
Bună dimineaţa, noapte! Serveşte-ţi, tu, un ceai de-amar.

Eu, abia mâine o să mă sting într-o gură de cafea...