Oroare

E doar o perioadă la câţiva ani, când dacă ești atent în jurul tău, ţi se pare că totul se întoarce cu cracii în sus şi –ţi vâri atunci ochii înăuntru şi începi să fugi bezmetic, că munții se împart şi prăpastiile se cască, şi lumea o ia razna. S-a terminat cu poezia, cu viața tihnită şi caldă. Lira se dezbracă şi fuge vulgara cu sânii la vedere şi fustele în sus, alchimiștii mişei şi murdari iți prefac banii in gunoi, iar prostimea creşte şi rânjește tâmpa şi resemnată. Ce drac să mai faci cu lumea asta? Intelectualii, cei ambițioși şi linguşitori, reușesc să migreze cu pasările în ţările calde. Tu rămâi o raţă ponosită şi udată de ploaie, roasă de frig şi foame. Erai o lebăda cândva şi pentru spectacolul vederii te plăteau. Dar acum tot ce mai era cultură, valoare, hrană intelectuală si vizuală a devenit palat pentru țigani în care să se ușureze, spiritualitatea şi frumosul s-au mutat pe Marte şi utilul seacă tot. Că sunt unii, bunii afaceriști, șarlatani, care şi-au găsit în nevoia proștilor mână ieftina şi pe capul cărora se îmbogăţesc lesne. Urăsc utilul, nu-mi trebuie nimic, decât ca ţara asta să se spele...Daca aş putea, aş zdrobi ţeasta goala a tuturor mizerabililor, a tuturor lichelelor, ar fi uşor sa mături apoi praful. Şi chiar de ar rămâne 100 de oameni, ar fi suficient, că oricum ne înmulțim pe gratis. Ieri am văzut cum o bunica işi învăţa nepotul să arunce un ambalaj de Mars pe jos. Îmi înțelegi greața? Să vezi atâta frumusețe în natură , în arta de la colţul străzii , în clădiri şi monumente cu istorie, toate îngropate de mormane de gunoaie şi bătucite cu nesaț si răutate inconștientă, fără ca bietele să facă vreun rău? Iți pare rău dacă-ţi împinge cineva copilul in noroi, sau dacă-ţi lovește câinele, dar astea le ignori vădit. Şi m-a mai prins şi disperarea că totul-i în zadar şi o să pic la dracu în prăpastie, da poate e mai bine decât aici, în hora asta dezmățată din jurul monstrului Prostie.

Şi ce să fac să schimb ceva? Un ONG ca să m-apuc să urlu în pieţe cu fanfară şi cu mititei stătuţi în muștar expirat, motto-ul: Aruncaţi-vă în Criş ( mai bine în cosmos că apa o poluaţi destul) sau schimbați-vă, naibii!? Ar fi inutil, nu vor, nu vor să audă, nici să vadă şi poate nici nu pot. Oroare...