Tango de Los Exilados

Păianjeni şi-au ţesut zânzania într-un gât firav şi moale. Corzi limpezi au răguşit...
Vâscoasă, vocea s-a prelins într-o muţenie insidioasă. Ca un fum se-nalţă, îi astupă nările, ochii, urechile, cu uitări se-ndoapă.
Ghiare disparate îi frământă faţa. Ar cresta-o de-ar putea în alfabetul mimilor, căci o mască e un gest.
O figură-i descompusă şi compusă iar şi iar, spre plăcerea păpuşarilor. Cu limbile-nnodate rămâne masca singură, nefiresc lucrată, să se strâmbe dupa vânt, dar şi după fostul cuvânt. Şi-i aspră, ori ştearsă, roasă, ori cochet ridată.
Smintita, habar nu are. Voci mai tari, nezdrobite au mânat-o-n deformare.
Şi râsul i-i întrebare. Dar nici urmă de culoare...Au plecat.

Mansardă la Paris cu vedere spre moarte

Căutaţi prin programul teatrului şi când vi se oferă privirii, nu ezitaţi s-o urmăriţi. Autorul e Matei Vişniec.

"Memoria este asemeni unei galerii în care agăţăm întâmplător tablourile din viaţa noastră; cu vremea suntem siliţi să aşezăm o pânză peste alta, sau mai curând să desprindem câte una, spre a pune o alta in locul ei."

Bolnavii care ne conduc...

Deşi evit politica, nu -mi pot evita datoria de liber-cugetător.
Prin urmare, vreau să strig tare şi răspicat "Jos Bolnavii!" (deah, asta ca să nu spun nebunii...)
Orice om cu scaun la cap ar trebui sa voteze anti- Băsescu. Ăsta-i un deplasat cu tendinţe beligerante de fanatism, gen Bush. Măcar când a fost PSD-ul, comunişti cum sunt numiţi, nu s-a intamplat nimic extrem, nu a vrut nimeni sa fie dictator. O cârmuire liniară fără puncte culminante. Iar acum Băsescu mizează pe singura unealtă de manipulare rămasă: să-i facă pe opozanţi comunişti. (Sunt curioasă ce născocea dacă era cu Crin Antonescu in ring. Nu mă miram dacă-l făcea rudă cu mareşalul Antonescu şi hop'ţop, vin legionarii!). Dar la alegerile trecute, când candida contra Năstase, nu tot el a spus că n-avem ce face, tre` să alegem între DOI COMUNIŞTI?
Niciunul nu-i bun, că politica noastră-i o curvă proastă, dar măcar unu-i bleg inofensiv, superficial diplomatic, pe când celalalt se crede un Napoleon balcanic. Are crize de personalitate şi sufera de accese colerice. Mai e si mitocan frustrat... de se lasă mânat de toanele "frumoaselor Elene". Saracă Troie pierdută! Că a mai fost ispitit doară unu`de o Elenă, ERRARE HUMANUM EST, şi "bine" am ajuns. Şi da, tată, ăsta poate! Poate şi are tupeu...tupeu să ne ducă la dracu. Ah, şi să nu uit. În timpul "domniei lui" s-au dublat impozitele la stat. Statul devine din ce în ce mai important..ne suge banii. Exemplu: 1 ianuarie 2006 - "impozitul pe teren agricol creşte de şaizeci de ori", OUG 34/2009- impozit forfetar, etc, etc. Mai nou scad şi salariile că doar avem de plătit datorii.
Vă mai amintiţi când se întampla asta? :)Da...când doar statul conta. Cine-i mai comunist? L-a desfiintat pe Năstase şi nu zic că nu merita, dar scandalul cu frate-su a fost uitat...Făcătura, nu? I-au băgat PSD-iştii în buzunare...
Eu nu ezit sa aleg.

Asta-i replica mea, pentru că mă scoate din sărite ce se întâmplă la Timişoara şi oamenii proşti se lasă influenţaţi fară să se deranjeze să mai şi gândească puţin...

concert Teodora Iacob

Surpriză! Şi noi avem muzică de calitate.
Unul din multele exemple, este Teodora Iacob. Aseară a concertat în "Le general" împreună cu cvartetul "Eufonia" şi câţiva prieteni. La ceas de seara, ne-a incălzit un vinişor şi ne-a fermecat o voce caldă dar impunătoare, cu născociri acustice şi versuri postmoderne. Picate parcă la ţanc, melodiile din albumul ei fantezist "Efecte Speciale" ne-au dus ceva mai departe de grijile şi neplăcerile unei realităţi niţel tulbure pentru moment.

Poţi s-o asculţi pe Youtube