Aplaudă silhui delirul!

"caut poezia între scânduri de brad şi lutul fierbinte arzând a dorinţă de cunoaştere cheamă de fiecare dată pe omul cu lira la piept şi versul aruncat într-un pahar de n-aş mai bea atâta vin e oare o derută de sensuri sau doar acum cu faţa cârpită esteticul se uită larg spre canapea?"

apoteoză ameţită. trop-trop

În marş scandat le tropăie copitele. din chemări se -nalţa ca îngeri cu zimţi şi aşa înaripaţi sar garduri de lună şi calcă totu` in urmă. şi mândri se iuţesc, înaintează. sunt toţi plini, îmbătaţi cu emfază.

Ideea? unde-i ideea? ah, nu-s cai. nici semizei. sunt muşte mai degrabă, muşte cu dinţi ori vânători suprarealişti.

În zbor infirm de anonimi zănateci, cad în batjocura luminii stricate. rămân senini, virtuoşi şi merg tot mai departe, ţinând în piept un embrion de arte. ha! e stearpă rasa. stearpă de idei şi nimicita chiar în înţelesul ei. căci n-are.

Recherche nom d'un papillon

Neadevăruri rostite atât de stângaci, încât sparg zarea în bucăţi. Atât de mari sunt bucăţile, că te jenează la pupilă. Iar pupila se jenează şi ea de ce vede... aşadar zgârii pe jos cu mintea şi scrii pe dos. Într-un final , tace şi adormi. Dar somnu-i şubred. Caşti ochii mari şi muţi. Blocurile se joacă de-a dura cu străzile infinite şi tu alergi după mingiuţa ta. "Unde-i capul sec? Nu-mi spune că l-ai pierdut iar...". Te înţeapă întrebarea. Nu, nu, răspunzi în silă. Zboară dupa moară.

Coroana

"Coroana" - Actorie, an 3
Exercitiu despre putere avand la baza texte shakespeariene. Merită vazut!

era sambata

"Era sambata pe la ora opt
In fata pizzeriei
Circulatie, masini dezlantuite
trafic teribil
pe terasa – mai nimeni
patru consumatori si un caine
cer o pizza pentru acasa
intre timp ma uit la preturi
la oameni
nici o diferenta"

picaresc

Se închide cutia. aer sufocant, dinţi galbeni şi-ntuneric. muşcat de scârţâit pare liniştit, mai puţin coleric. E mândru de el. el şi şobolani înghesuiţi. cutia nu-i mare. îl strâng pereţii şi-l înnăduşa putoarea. rămâne închis. afara de el, doar cutia şi marea.
valuri de romanţă seacă se ondulează-n zare.

cu bine, eu plec in mine

Tu alergi. O fuga cu colti de fier si ochi mijiti se stramba-n curcubee. Colorate zvancniri spre monstri negri legati gard. te-ai lovit si -si plangi de mila, calatorule? te-au prins rugii de sarma ghimpata si s-au gadilat de tine? ei, lasa-i, se plictiseau probabil. pielea s-a-nrosit nitel de ciuda, da-i trece c-un pahar de lapte cald. se linisteste cand se-mbraca in fir de alint. tu ramai rece, ciudat mutant cu glas distant. decojit de ganduri, cum sa mai ramai? esti disecat de fapt. te-apleci spre tine si iti vezi scheletul cochet desenat, defilandu-ti impozant. parca-i tot un ranjet afectat si-i mandru imbracat in vine pline ochi, desfatandu-se cu al tau sange. Clocoteste, se raceste, i-as zice temperament sentimental. asta pt ca-l prefer cu emotii. tu cand il vezi, iti vine rau. simandicosule, dar carnea ta nu freamata, nu-se-ncalzeste lancezind in el nesatioasa? cobori privirea... mai departe?Aha! esti un tot. un ghem de organe mici atent legate si multivalent organizate din care rezultaaa (suspans, pam, pam, pam!)- un imens organ functional. adica tu. Sfarsitul demonstratiei.
cam sec, nu?absolut plictisitor! zambesti. da, ca toate-s innodate in zeci de pleoape catranite de calcule sictirite. esti palpabil, deci? da, esti. un mare nimic. Un morman de moloz, un oras, un copac, un fir de iarba, un ac ori o lacrimioara, deci un nimic. Un mare zero plin, rotund, cu burta, ori simplu si cu sila- o bucla de "realitate", sau cum s-o mai numi. ramai cu tine.
O explicatie cheala pe o coala ce odata o sa arda un alt nimic. O consemnare insa: cu ochii-nchisi nu-ti tremura privirea. E doar intuneric, ramane nimicul. dar nu te convingi si-ti dormi credul in continuare o deghizata veghe oarba. tradatoarea!

!P.S. foto 1, 3 facute la "Iona", spectacol fain Imago.

steel (e)motion

Titirez, de te opresti esti prost! ca esti frumos intr-un desen pe cercuri de cer si chiar expresiv cand te despovarezi in armonii pentru feciorii imbatraniti de vise bujorii.

jar

Cu râsu-şi descreţeşte cutele de fier încins şi degete întinse fir se-ncoardă. apoi se descarcă-n vuiete nebune de iepe brune.
sufletu-i încercănat se miră. ca e, sau poate a plecat.
mai râzi odată, pianina stricată, că -i de păcat.

risipesti privirea in balti de smoala, calda primeneala